Absolut tot-Recenzie

Boala lui Maddy, protagonista cărții, este pe cât de rară, pe atât de faimoasă. Pe scurt, e alergică la lume. Nu are voie să iasă din casă, n-a mai ieșit de șaptesprezece ani. Singurii oameni pe care-i vede în carne și oase sunt mama ei și Carla, sora medicală care o îngrijește.

Dar apoi, într-o bună zi, vine la casa de alături o camionetă. Maddy se uită pe fereastră și îl vede pe el. E înalt, suplu, îmbrăcat tot în negru – tricou negru, blugi negri, teniși negri și un fes negru care-i acoperă părul în întregime. O surprinde privindu-l și se uită fix la ea. Maddy îi răspunde la fel. Numele lui e Olly.

Poate că nu putem prezice viitorul, dar putem prezice câte ceva. De exemplu, Maddy e sigură că se va îndrăgosti de Olly. Aproape sigur va fi un dezastru.

Părerea mea:

“Absolut tot” este, cu siguranță, una dintre cele mai iubite cărți din ultimii ani. Rețelele de socializare au fost plin, pentru o perioadă bună de timp, cu poze cu această carte și mulți iubitori de YoungFiction au lăudat-o excesiv.

Pe mine, trebuie să recunosc, m-a fermecat coperta- este mai altfel, mai plină de viață, dar nu a reușit să mă determine să o achiziționez și să o citesc. Aveam o problemă cu boala de care suferea personajul principal, mi se părea ușor de domeniul fantasticului, iar eu prefer cărțile care abordează lucrurile într-o manieră cât mai realistă.

Mă rog, într-o zi, una dintre colegele mele de grupă mi-a trimis pe facebook un video cu mențiunea că este obligatoriu să îl văd. Era trailer-ul filmului Everything, Everything (Absolut tot), film ce urmează să apară în mai și are la bază romanul scris de Nicole Yoon. Pentru că am o obsesie și îmi place să văd un film, doar după ce am citit cartea, ca mai apoi să mă comport ca o soacră rea și să îi critic pe producători că au fost superficiali, am hotărât că este timpul să mă pun pe citit.

Am făcut rost de carte și m-am apucat de „muncă”. M-am tot întrebat, în timp ce citeam primele capitole, de ce o fi atât de lăudată carte asta. Nu este scrisă într-o manieră spectaculoasă, acțitunea lipsește și nici personajele nu sunt conturate în asemenea fel în cât să te determine să le iubești din prima clipă. Apoi mi-am dat seama că tocmai prin simplitatea lui, romanul te fascinează.

Cartea m-a prins atât de tare, încât am uitat de teancul de hârti ce mă aștepta pe birou și de prezentările pe care trebuia să le țin în ziua următoare. Singurul lucru pe care doream să îl aflu era ce o să facă Maddy în continare.

Povestea este cu adevărat frumoasă și este scrisă din perspectiva lui Maddeline, o tânără extrem de bolnavă, ce nu știe aproape nimic despre viața reală deoarece nu poate ieși din casă. De-a lungul romanului, ea învață să facă diferența dintre a trăi și a fi în viață și îl determină pe cititor să înțeleagă cât de importante sunt până și cele mai neînsenate lucruri din viața lui. După ce se îndrăgostește de Olly, frumosul și ciudatul ei vecin, se schimbă radical.

Romanul subliniază foarte bine, din punctul meu de vedere, ideea că iubirea te face să ignori rațiunea.  Maddy face greșeli enorme, este atât de îndrăgostită încât este în stare să renunțe la viață doar pentru a fi alături de Olly și are regrete.

Deși nu pot spune că se numără printre cărțile mele preferate, „Absolut tot” este o carte bună, demnă de laude deoarece reușește să îi transmită cititorului o lecție importantă- trebuie să apreciezi tot ce ți se oferă.

Notă: 4/5

 

Magia lucrurilor simple-Recenzie

MAGIA LUCRURILOR SIMPLE este o lectură de inspirație lirică, plină dorințe arzătoare care va captiva cititorii și îi va face să sufere și să spere alături de personaje.
Este despre o iubire pătimașă apărută în cele mai îngrozitoare circumstanțe.

Tatăl ei și-a pierdut mințile și este internat întru-n spital de boli mintale. Mama ei a părăsit orașul.
Lucille îl place foarte mult pe Digby Jones, dar are multe alte probleme grave pe cap decât să se îndrăgostească de fratele geamăn al celei mai bune prietene a ei. Are facturi de plătit și o soră mică, Wren, de care trebuie să aibă grijă. La doar 17 ani, Lucille trebuie să se descurce cumva și să țină familia, cât a mai rămas din ea, unită.

Părerea mea:Magia lucrurilor simple este o carte cu adevărat bună.

Pe parcursul romanului ne este prezentata drama personajului principal,Lucile, o fata de nici optsprezece ani, ce este obligata sa facă cunoștință cu gustul amar al îndatoririlor si al obligațiilor, caci rămâne singură,într-o casă în care parcă toate încep să se strice, responsabilă de plată facturilor deloc mici si puţine, de cumpărarea hranei necesare și de îngrijirea unei surioare mai mici ce este pe punctul de a intra în depresie.

P.S. Te iubesc- Recenzie

Cecelia Ahern a debutat la varsta de 21 de ani cu romanul P.S. Te iubesc, care a inregistrat o uimitoare popularitate si un imens succes de vanzari, fiind tradus in peste 40 de tari si ecranizat de studiourile Warner Bros, cu Hilary Swank si Gerald Butler in rolurile principale.
In limba romana au fost publicate romanele: P.S. Te iubesc, Suflete pereche, Prietenul nevazut, Multumesc pentru amintiri,Disparuti fara urma, Cadoul si Cartea viitorului.

 

Părerea mea:

Mi s-a spus că P.S Te iubesc nu este doar o carte bine scrisă, ci un pansament pentru suflet. Nu am crezut asta, până nu am ajuns la ultima pagină și am realizat că totul s-a terminat.

Romanul Ceceliei Ahern  începe dramatic, ne este prezentată drama interioară trăită de Holly Kennedy- personajul principal.

Femeia suferă enorm după pierderea soțului mult iubit, Gerry, ce a încetat din viață în urma unei lupte scurte, dar deloc plăcute, cu cancerul. Se închide în ea și în casă. Holly se distanțează de prieteni și de familie, neglijează totul și ajunge până în punctul de a-și dori să moară pentru a putea să îi fie alături celui pe care parcă îl iubește și mai mult acum.

Zece respiraţii scurte- Recenzie

Cu patru ani in urma, viata lui Kacey Cleary a fost distrusa atunci cand masina in care se afla a fost lovita din plin de un tanar sofer beat, omorandu-i parintii, pe  iubitul ei si pe cea mai buna prietena a sa. Inca mai este bantuita de amintirea momentului in care a ramas prizoniera intre fiarele contorsionate ale autoturismului, ascultand-o pe mama ei cum isi dadea ultima suflare. Acum, Kacey vrea sa isi lase trecutul in urma. Inarmata cu doua bilete de autobuz, Kacey si sora ei in varsta de cincisprezece ani, Livie, fug din Grand Rapids, Michigan, pentru a incepe o noua viata in Miami. La inceput, fetele se zbat sa o scoata la capat, dar Kacey nu este deloc ingrijorata. Ea poate face fata oricui, in orice situatie – cu exceptia vecinului sau misterios din apartament 1D.

Trent Emerson are niste ochi albastri in care arde un foc mocnit, gropite adanci si pare ca se mentine intr-un echilibru perfect intre a fi un tip simpatic si unul dur. Calita fiind de trecutul ei tragic, Kacey este hotarata sa tina pe toata lumea la distanta, dar atractia lor este de netagaduit, iar Trent cauta cu disperare si neincetat o cale spre inima impietrita a lui Kacey – chiar daca asta inseamna ca oricand poate sa iasa la iveala un secret exploziv care va zgudui din temelii ambele lor lumi.

Părerea mea: Despre K. A. Tucker nu auzisem nimic până am pus mâna pe această carte. Totuși, trebuie să recunosc că înainte de a achiziționa romanul, am citit câteva recenzii. Unele dintre ele îl ridicau în slăvi, altele nu spuneau lucruri prea drăguțe. Nu prea știam la ce să mă aștept. Habar nu aveam dacă este potrivit să cred că „Zece respirații scurte” este o carte genială sau dacă este doar o altă carte mediocră ce a avut parte de o promovare bună.

Mi-am luat inima în dinți și portofelul de pe masă și-am cumpărat-o. Acum, nu am regrete.

Ugly love-Recenzie

Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea e conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut, nu te aștepta la un viitor împreună.

Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă:

INIMILE SUNT INVADATE

PROMISIUNILE SUNT ÎNCĂLCATE

REGULILE SUNT SPULBERATE

IAR IUBIREA DEVINE URÂTĂ

Părerea mea:Nu intenţionam să citesc “Ugly love” prea curând, deşi ştiam că autoarea cărţii este extreme de talentată şi pricepută la ceea ce face. Am avut ocazia să citesc şi alte cărţi scrise de Colleen Hoover şi nu am fost dezamăgită de niciuna dintre ele. Datorită faptului că una dintre prietenele mele a achiziţionat cartea şi a început să îmi povestească cât de mult îi place şi să îmi trimită poze cu mici fragmente, m-am răzgândit şi  m-am apuc să citesc.

Este mai important să îl iubesc decât să îi fac sarmale bune

Statutul de femeie de casă, mereu la cratiţă, nu mi se potriveşte deloc. Sunt un fiasco în bucătărie şi nu îmi e ruşine să o recunosc. Asta sunt, nu mă voi ascunde în spatele măştii de gospodină perfectă. Poate, la un moment dat, voi învăţa şi să fac ciorbe, supe, sarmale, să pun murături şi să fac o varză a-ntâia, dar până atunci mă limitez la pregătirea unor banale salate ce nu necesită prea multă muncă şi nici prea multă pricepere culinară.

Da, am auzit şi eu zicala aia ce datează de când era mamaia fată de măritat conform căreia “dragostea trece prin stomac”, dar am ales să o interpretez într-o manieră proprie. Îmi place să cred că nu face referire la mâncarea pe care eu ar trebui să o prepar, ci la fluturaşii şi fiorii de iubire pe care ar trebui să îi trezesc la viaţă.

Uite așa arată fericirea-Recenzie

DACĂ SOARTA ȚI-AR TRIMITE UN EMAIL, AI RĂSPUNDE?

Graham Larkin și Ellie O Neil nu s-au întâlnit niciodată, dar
ajung să se cunoască – fie și numai virtual – atunci când
Graham îi trimite ei, accidental, un e-mail despre purcelușul
său, pe care-l ține ca animal de companie. Între cei doi tineri
de șaptesprezece ani – care locuiesc în părți opuse ale țării și
nici măcar nu-și cunosc prenumele adevărate – debutează o
relație sinceră și spirituală, prin corespondență electronică.
Graham și Ellie își împărtășesc detalii despre viețile,
speranțele și temerile lor. Însă nu-și destăinuie unul altuia
totul. Graham nu cunoaște secretul din familia lui Ellie, iar
Ellie n-are habar că viața lui Graham se desfășoară în lumina
reflectoarelor.
Când Graham profită de ocazia de a-și petrece o bucată de
timp în Henley, orășelul lui Ellie, din statul Maine, el încearcă
să mute relația din mediul online în cel personal. Dar e posibil
ca două persoane aparținând unor lumi atât de diferite să fie
împreună?

Părerea mea:

Prietena mea nu citește, în general. Este genul de persoană care preferă să piardă timpul cu laptopul în brațe, uitându-se la seriale mai mult sau mai puțin cunoscute. De curând, i-a picat în mână cartea  lui Jennifer E. Smith- “Uite așa arată fericirea”. A ales să o citească pentru că trecea printr-o pasă mai puțin bună și credea că o va ajuta să găsească câteva răspunsuri. Din păcate, cartea nu are nicio legătură cu psihologia, dar,  i-a plăcut atât de mult încât nu m-a lăsat în pace până când nu am achiziționat-o și eu.

Trebuie să recunosc că începutul cărții nu a  fost tocmai pe placul meu. Schimbul de email-uri dintre protagoniști mi s-a părut ușor plictisitor, dar nu am renunțat la carte și ulterior m-am bucurat enorm că nu am abandonat-o pe noptieră.

Fetele cuminți vor fi întotdeauna cele mai tari

Nu sunt mare divă, asta e clar! Nu mă rup pe tocuri de 15 în fiecare weekend prin cluburi de fiţe, nu beau până uit cum mă cheamă şi nu mă trezesc alături de un Gheorge-Ceafa-Lata în Dumnezeu cine ştie ce cameră de hotel.

Poate sunt de modă veche, dar ce contează?  Întotdeauna am fost atrasă de lucrurile mai vintage!

Te las pe tine, duduie, să fi în pas cu modă şi să faci pe dominatoarea, pe femeia lipsită de inhibiţii care vorbeşte despre sex cu oricine la orice oră de parcă ar vorbi despre prepararea ciorbei de pui.

Totuşi, nu uita că rar găseşti un băiat bun care să te iubească doar pentru că ştii tu să faci ceva cu gura. Un bărbat care se respectă, va avea mereu lângă el o fată bună, educată, discretă, care nu a trecut prin paturile tuturor posesorilor de maşini luxoase cu scaune învelite-n piele.

Aia de râzi tu de ea că face pe inocentă şi nu ştie să se distreze, o să fie fericită alături de soţul şi copii ei, când tu o să fii pe la secţia de poliţie pentru a depune plângere că iar te-a bătut bărbatu.

Scrie-i tu prima!

În ultima vreme, orgoliul este mult mai prezent în relaţii decât iubirea. Ea aşteaptă ca el să îi scrie, el aşteaptă să vadă că ei îi pasă şi uite aşa se duce dracului relaţia aia frumoasă care putea să se încheie abia atunci când moartea dorea să îi despartă.

Eşti femeie, eşti delicată, preţioasă, frumoasă, ai drepturi, dar nu uita că ai şi îndatoriri. Da, el, reprezentantul sexului tare, trebuie să te respecte, să îţi cedeze locul în mijlocul de transport în comun, să îţi deschidă uşa, să te ajute să cobori din maşină şi multe alte lucruri. Este „dator” să facă asta pentru că aşa a fost educat. Toate aceste lucruri sunt scrise în Codul Bunelor Maniere şi el le respecta, asta îl face un gentelman şi nu poţi decât să îl admiri pentru asta.

Femeie nu te face rochia pe care o porti!

În jurul anului 1800 exista un decret, la Paris, care le interzicea femeilor să poarte pantaloni. Pe vremea aceea, era inadmisibil ca tu, femeie, să nu porţi fustă sau rochie. Totuşi, societatea a evoluat şi odată cu ea şi moda. Acum nu numai că nu mai este interzis, ca tu, femeie, să porţi pantaloni, ci este şi la modă. Există sute de modele de blugi, zeci de tipuri de croieli de pantaloni de stofă şi alte nu ştiu câte soiuri de pantaloni de training.

Mi se pare inadmisibil ca în secolul XXI, la sute de ani după ce ElizabethSmith Miller a luptat ca reprezentantele sexului frumos să aibe drepturi egale cu bărbaţii, să vi tu, doamnă în toată firea, să mă judeci pe mine şi pe cele ca mine, că purtăm pantaloni şi să aduci ca argument faptul că „nu eşti femeie dacă nu porţi rochie!”

Feminitatea unei doamne sau domnişoare, nu stă, cu siguranţă, într-o cârpă.