Fetele cuminți vor fi întotdeauna cele mai tari

Nu sunt mare divă, asta e clar! Nu mă rup pe tocuri de 15 în fiecare weekend prin cluburi de fiţe, nu beau până uit cum mă cheamă şi nu mă trezesc alături de un Gheorge-Ceafa-Lata în Dumnezeu cine ştie ce cameră de hotel.goodgir

Poate sunt de modă veche, dar ce contează?  Întotdeauna am fost atrasă de lucrurile mai vintage!

Te las pe tine, duduie, să fi în pas cu modă şi să faci pe dominatoarea, pe femeia lipsită de inhibiţii care vorbeşte despre sex cu oricine la orice oră de parcă ar vorbi despre prepararea ciorbei de pui.

Totuşi, nu uita că rar găseşti un băiat bun care să te iubească doar pentru că ştii tu să faci ceva cu gura. Un bărbat care se respectă, va avea mereu lângă el o fată bună, educată, discretă, care nu a trecut prin paturile tuturor posesorilor de maşini luxoase cu scaune învelite-n piele.

Aia de râzi tu de ea că face pe inocentă şi nu ştie să se distreze, o să fie fericită alături de soţul şi copii ei, când tu o să fii pe la secţia de poliţie pentru a depune plângere că iar te-a bătut bărbatu.

semnatura 2

Anunțuri

Scrie-i tu prima!

În ultima vreme, orgoliul este mult mai prezent în relaţii decât iubirea. Ea aşteaptă ca el să îi scrie, el aşteaptă să vadă că ei îi pasă şi uite aşa se duce dracului relaţia aia frumoasă care putea să se încheie abia atunci când moartea dorea să îi despartă.

Eşti femeie, eşti delicată, preţioasă, frumoasă, ai drepturi, dar nu uita că ai şi îndatoriri. Da, el, reprezentantuql sexului tare, trebuie să te respecte, să îţi cedeze locul în mijlocul de transport în comun, să îţi deschidă uşa, să te ajute să cobori din maşină şi multe alte lucruri. Este „dator” să facă asta pentru că aşa a fost educat. Toate aceste lucruri sunt scrise în Codul Bunelor Maniere şi el le respecta, asta îl face un gentelman şi nu poţi decât să îl admiri pentru asta. Continuă lectura

Femeie nu te face rochia pe care o porti!

În jurul anului 1800 exista un decret, la Paris, care le interzicea femeilor să poarte pantaloni. Pe vremea aceea, era inadmisibil ca tu, femeie, să nu porţi fustă sau rochie. Totuşi, societatea a evoluat şi odată cu ea şi moda. Acum nu numai că nu mai este interzis, ca tu, femeie, să porţi pantaloni, ci este şi la modă. Există sute de modele de blugi, zeci de tipuri de croieli de pantaloni de stofă şi alte nu ştiu câte soiuri de pantaloni de training.tumblr_nsirpbj8Vw1sar5kpo1_1280

Mi se pare inadmisibil ca în secolul XXI, la sute de ani după ce ElizabethSmith Miller a luptat ca reprezentantele sexului frumos să aibe drepturi egale cu bărbaţii, să vi tu, doamnă în toată firea, să mă judeci pe mine şi pe cele ca mine, că purtăm pantaloni şi să aduci ca argument faptul că „nu eşti femeie dacă nu porţi rochie!”

Feminitatea unei doamne sau domnişoare, nu stă, cu siguranţă, într-o cârpă. Continuă lectura

Obiecte ascuţite-Recenzie

2796_26efc5d0Camille Preaker, o tânără ziaristă cu trecut în autoflagelare, este trimisă în oraşul natal din statul american Missouri, pentru a face un reportaj despre asasinarea unei fetiţe şi dispariţia alteia. Ajunsă aici, trebuie să facă faţă monştrilor trecutului, dar şi celor ai prezentului, printre care o mamă distanta şi zeflemitoare, o soră vitregă de treisprezece ani, precoce şi insolenţă, care pluteşte între droguri, sex şi abuz emoţional, dar şi un criminal în serie ale cărui victime mutilate scot la iveală amintiri întunecate. Atât personajul mamei, marcat de o detaşare glacială şi de o senină stare de negare a realităţii, cât şi cel al surorii vitrege, sarcastic, cinic şi chiar malefic, reuşesc foarte des să-i îngheţe sângele în vene cititorului. Atrocitatea poveştii creşte treptat în intensitate, creându-se multiple iluzii şi variante, până la finalul şocant, terifiant şi memorabil. Stilul lui Flynn este fluid, creionând o imagine exactă a micului oraş de provincie american. Romanul a primit deja critici favorabile din partea unor autori că Stephen King şi Harlan Coben.

Părerea mea: Atunci când am început să citesc această carte, nu ştiam mare lucru despre ea. Nu citisem nicio recenzie, deci nu ştiam la ce să mă aştept. Am ales să o citesc doar pentru că una dintre cele mai bune prietene mi-a spus că „este o carte bună”.
Nici acum, după ce am terminat-o de citit, nu sunt foarte sigură dacă a fost un roman poliţist sau un thriller, dar cert este că mi-a plăcut.
Gillyan Flynn ne-o prezintă pe Camille Preaker, o tânără jurnalista ce şi-a părăsit oraşul natal şi s-a mutat la Chicago pentru a face ceea ce îi place, să scrie. Cuvintele au o putere imensă asupra ei, adorând să şi le scrijelească pe piele.

„Mie îmi place să tai. Şi să despic, şi să cioplesc, şi să înţep. Sunt un caz foarte special. Şi am şi un scop. Vezi tu, pielea mea urlă. Şi este plină de cuvinte – bucătar, prăjiturică, pisicuţă, bucle – ca şi cum un ucenic învăţa să scrie cu un cuţit în pielea mea.”

Continuă lectura

Fata de hârtie-Recenzie

GM_FATA-DE-HARTIE-final-2010

Bestseller internațional 

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă o poveste explozivă şi plină de umor care sfidează orice scenariu previzibil încercând să răspundă la întrebarea: „Ficțiunea are puterea să influențeze viața reală?”.

Părerea mea: În ultima vreme am avut parte numai de cărţi bune şi nu pot decât să mă bucur. Romanul lui Guillaume Musso m-a cucerit iremediabil.
Nu sunt mare fană a genului fantasy, dar cartea aceasta m-a dat gata. Autorul creionează povestea lui Tom Boyd, un scriitor ce a intrat în depresie în urma despărţirii de femeia pe care o iubea nebuneşte şi a lui Billie, o frumoasă tânără, greu încercată de soartă, ce îşi doreşte un singur lucru: să ajungă acasă. Continuă lectura

Septembrie, Marţi

Se pare că, până la urmă, vara aceasta a ajuns la final. S-a dus şi luna august şi cu siguranţă se va duce şi septembrie la fel de repede cum a venit.
În meseptembie martimoria zilelor caniculare de vară, pe care le-am petrecut trândăvind sau pierzând timpul cu prietenii, am ales să întâmpin prima lună de toamnă, mâncând o îngheţată. La mine în suflet este încă vară şi aşa va fi până când vacanţa se va termina şi eu voi fi nevoită să mă întorc la programul agitat ce îmi impune trezitul de dimineaţă.
Cu toate că septembrie este luna care mă anunţă că al meu concediu a luat sfârşit, o ador. Prevesteşte venirea toamnei, a acelui anotimp îmbrăcat în haine aurii, ce miroase a scorţişoară. Iubesc acesta perioadă a anului ce face legătura între caniculara vara şi mult prea geroasă iarna. Frunzele îngălbenite înfrumuseţează străzile anoste, aerul nu este sufocant şi plouă.
Bine ai venit, septembrie!

Sfârșit de august

Deși august este pe sfârșite încă este extrem de cald.
Este bine trecut de miezul nopții, dar nu am somn. Stau în balcon și ascult vântul ce adie ușor, mișcând frunzele plopilor din jur. Mă simt wpid-wp-1440806974345ruptă de tot haosul orașului în care locuiesc și asta pentru că nu se aud vesnicile înjurături, claxoane și roți scârțâind pe afaltul încins. Totul este cufundat în liniște și întuneric.
În brațe țin tableta. Înainte de a începe să scriu aceste rânduri ce poate nici nu au sens, dar care vin direct din inimă, citeam. Cuvintele lui Guillaume Musso m-au transpus într-un alt univers, unul din care am evadat cu greu.
Scot capul pe geam și constat că totul pare pustiu. Blocul din fața celui în care locuiesc pare nelocuit. Nici urmă de lumină. Toată lumea doarme.
Pe cer domnește luna, înconjurată de mii de stele și parcă îmi șoptește ceva. Cred că orașul meu este mai frumos noaptea pentru că misterul nopții nu ne lasă să ne arătăm adevărată față.