Obiecte ascuţite-Recenzie

2796_26efc5d0Camille Preaker, o tânără ziaristă cu trecut în autoflagelare, este trimisă în oraşul natal din statul american Missouri, pentru a face un reportaj despre asasinarea unei fetiţe şi dispariţia alteia. Ajunsă aici, trebuie să facă faţă monştrilor trecutului, dar şi celor ai prezentului, printre care o mamă distanta şi zeflemitoare, o soră vitregă de treisprezece ani, precoce şi insolenţă, care pluteşte între droguri, sex şi abuz emoţional, dar şi un criminal în serie ale cărui victime mutilate scot la iveală amintiri întunecate. Atât personajul mamei, marcat de o detaşare glacială şi de o senină stare de negare a realităţii, cât şi cel al surorii vitrege, sarcastic, cinic şi chiar malefic, reuşesc foarte des să-i îngheţe sângele în vene cititorului. Atrocitatea poveştii creşte treptat în intensitate, creându-se multiple iluzii şi variante, până la finalul şocant, terifiant şi memorabil. Stilul lui Flynn este fluid, creionând o imagine exactă a micului oraş de provincie american. Romanul a primit deja critici favorabile din partea unor autori că Stephen King şi Harlan Coben.

Părerea mea: Atunci când am început să citesc această carte, nu ştiam mare lucru despre ea. Nu citisem nicio recenzie, deci nu ştiam la ce să mă aştept. Am ales să o citesc doar pentru că una dintre cele mai bune prietene mi-a spus că „este o carte bună”.
Nici acum, după ce am terminat-o de citit, nu sunt foarte sigură dacă a fost un roman poliţist sau un thriller, dar cert este că mi-a plăcut.
Gillyan Flynn ne-o prezintă pe Camille Preaker, o tânără jurnalista ce şi-a părăsit oraşul natal şi s-a mutat la Chicago pentru a face ceea ce îi place, să scrie. Cuvintele au o putere imensă asupra ei, adorând să şi le scrijelească pe piele.

„Mie îmi place să tai. Şi să despic, şi să cioplesc, şi să înţep. Sunt un caz foarte special. Şi am şi un scop. Vezi tu, pielea mea urlă. Şi este plină de cuvinte – bucătar, prăjiturică, pisicuţă, bucle – ca şi cum un ucenic învăţa să scrie cu un cuţit în pielea mea.”

Camille este nevoită să se întoarcă în oraşul ei natal, Wind Gap, pentru a scrie un articol despre moartea unei fetiţe, Ann şi dispariţia alteia, Natalie Keene. Faptul că trebuie să se întoarcă în casa în care a copilărit, unde va fi întâmpinată de o mamă ce, la un moment dat, va recunoaşte că nu a iubit-o niciodată, de o soră vitregă pe care nici nu o cunoaşte foarte bine şi de un tată vitreg mai mult absent, o sperie îngrozitor.IMG_20150912_161834
Povestea sumbră ce are loc în micul orăşel de provincie m-a făcut, nu de puţine ori, să tremur în pat, învelită în aşternuturile mele moi, frumos mirositoare.
Personajele din carte întruchipează defecte umane, cum ar fi: vanitatea, minciuna, agresivitatea şi făţărnicia.
Pe la jumătatea romanului, începi să crezi că ştii cine este criminalul, dar finalul neaşteptat te lasă, la propriu, cu gura căscată, demonstrându-ţi că te-ai grăbit să tragi o concluzie ce s-a dovedit a fi pripită.
Modul în care este scrisă cartea, m-a fascinat, făcându-mă să îmi doresc să citesc din ce în ce mai mult.
Eu una sunt adepta cărţilor siropoase, de dragoste, pline de romantism, dar această carte chiar mi-a plăcut. O recomand cu dragă inima oricui doreşte să îşi petreacă puţin timp într-o lume plină de intrigi şi mister.
Notă: 4/ 5

4

semnatura 2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s